Una dintre cele mai strânse legături ale unui bărbat, în afară cu nevasta și copiii este cea pe care o are cu mașina sa. Unchiul Nelu a dus-o pe Maria, Dacia lui albă, din ’91, la Rabla, ca să-și ia o mașină nouă. Tot o Dacie, dar albastră.  Ce urmează o să pară o poveste desprinsă, cel mai probabil, din viața fiecărui bărbat care și-a dus ”rabla” la casat. Și mâine-poimâine începe iar programul de reînnoire a parcului auto așa că vă spun… ca să știți la ce să vă așteptați: șoferi triști, iubite, neveste și copii fericiți ca-n dimineața de Crăciun.

Era într-o fatidică zi de joi. Nenea Nelu își ia la revedere de la mașină, o duce la Rabla, simte cum i se rupe sufletul în bucăți (așa ne-a descris el, pe scurt, trist, momentul în care a coborât, pentru ultima dată, de la volanul ei).

Continuarea vine de la mătușa Gina, mândră și umflată-n pene ca un păun că a scăpat de vechitură, ca să aibă și ea mașină nouă, să nu-i mai fie rușine când merge acasă, la ai ei, să-și ia copilul de la țară.

Se întoarce unchiu’ acasă, stă pierdut în sufragerie, pe canapea, se uită la știri. Mătușa cu gura pe el.

Hai, măi, Nelule. În loc să te bucuri că am scăpat de bucata aia de fier, stai îmbufnat acolo, pe canapea. Se uită și ăla micu la tine, te vede așa. Zici că ți-a picat lumea în cap! Mai las-o-ncolo de supărare. Altele-s necazuri, nu asta!

Bine, asta zice ea că i-ar fi spus, că nea Nelu ne-a povestit că l-ar fi făcut cu ou și cu oțet și că din ”dric pe patru roți” nu a scos-o pe Maria lui albă, din ’91.

După vreo două ore de supărare, ajungem la ei eu și cu ai mei. Mama în bucătărie cu mătușa fantazau despre cum o să fie mașina albastră, cum o să meargă ele la vară, la Bucegi, cu tata și unchiul, la grătar, cum o să meargă la țară, ca să vadă cum se va uita pe sub ochelari tanti Lenuța (bârfitoarea satului) când intră pe uliță cu mașina nouă.

Eu, tata, vărul Dănuț, în sufragerie cu unchiul. Parcă eram la înmormântare. Nimeni nu zicea nimic, ne uitam cu toții la o emisiune despre propunerile privind modificările condițiilor pentru Prima Casă, de ai fi zis că mâine am vrea să ne cumpărăm fiecare câte un palat și să știm ce avans trebuie să scoatem din buzunar și la care bancă să batem prima dată la ușă. După vreo jumătate de oră de stat și privit televizorul îl văd pe tata că se ridică puțin de pe canapea și strigă către mama și mătușa:

Ginuța, adu și tu niște beri că dacă tot suntem la pomană, măcar să cinstim cum trebuie în onoarea mortului!

După prima bere și tata și unchiul Nelu au început să depene amintiri despre locurile prin care i-a dus răposata, cum și spre final era fâșneață pentru vârsta ei și cum, atunci când se mai bloca, numai de două ori trebuia ”să tragi șocul” și pornea de ziceai că-i la curse.

Cert e că, oricât de puerilă ar părea relația dintre unchiul Nelu și mașina lui, Maria din ’91, am simțit aceeași tristețe în glas și din partea altor cunoștințe care și-au dus mașinile vechi la Rabla, ca să ajute la reînnoirea parcului auto din România. Dar, până la urmă, prima iubire nu se uită niciodat, iar relația dintre un bărbat și mașina lui va fi întotdeauna specială.