Trei bărbați din Târgu Jiu au dat peste o comoară ”de suflet”, la începutul lunii aprilie, când se aflau la cosit în curtea unuia dintre ei. Marian Popovici, Gelu Mocanu și Șerban Titu se aflau la cosit, în curtea casei din comuna Runcu a unuia dintre ei, când au găsit o bijuterie, moștenire de familie, pierdută de vreo 10 ani. Cei trei bărbați ne-au povestit pățania din sâmbăta pe care nu o vor uita prea ușor.

”Mersesem la ‘conac’ la Marian, să cosim… Bine, vorba vine să cosim, pentru că iarba poate să mai aștepte. Am zis să deschidem câte o blondă, ca să prindem puteri, după care să ne apucăm de treabă. Și atunci a dat norocul peste noi”, începe povestea Gelu.

După ce au dat pe gât câte un Bucegi, cei trei gorjeni au prins chef de cosit în curtea impresionantă a casei în care au locuit bunicii lui Marian Popovici. ”Moșia”, cum îi spune bărbatul, a fost lăsată în plata Domnului de vreo câțiva ani, pentru că atât el, cât și ai lui au fost plecați în afară, la muncă, iar acum, după ce a strâns ceva bani s-a întors pe meleagurile natale unde vrea să renoveze casa ”ălor bătrâni”.

Au dat cu coasa cam tocită pe rând, iar în miezul zilei, când au apărut căldurile neașteptat de mari pentru început de aprilie, anunțate pe toate canalele media, au zis să se adăpostească la umbra fostului șopron. Din lemn masiv de stejar, rezistase mai bine decât casa din chirpici părăsită de aproape 10 ani.

În timp ce bărbații comentau ultimul amical România – Spania, de la finalul lui martie și se mai răcoreau cu câte o blondă, pe pământul moale din interior, pe sub o grămadă de fân uscat, Gelu Mocanu a simțit că-l deranjează ceva.

”Am zis că o fi vreo piatră sau bucată de ciob, dar când am dat fânul cu mâna, ca să văd ce-mi intră-n spate… un ditamai ghiulul, de ai zis că o fi fost vreun pașă rătăcit pe acolo, care l-a lăsat în urmă”, povestește gorjeanul.

Povestea a devenit subiect de știre pentru presa din mica urbe de pe Jiu când Marian Popovici și-a amintit că nevastă-sa l-a tot bătut la cap despre ghiulul lui tataie, acuzându-l că l-a dat la amanet. Bătrânul îl purta mereu pe deget, ca amintire a unor vremuri mai bune, iar când s-a dus, cu el a dispărut și inelul, de ziceai că-l înghițise pământul. Când colo, în toți anii ăștia, bijuteria stătuse ascunsă în șopron, pierdută, probabil, de proprietarul de drept, când o fi mers, într-una dintre ultimele lui zile, să-și îngrijească de animale.