Una dintre cele mai așteptate nunți din Suceava a devenit subiect în presa centrală nu numai datorită extravaganței ci, mai degrabă, datorită amprentei ”românești” dată de rudele din partea fetei și de… ”furtul miresei” care a căpătat un cu totul alt nume: uitatul miresei.

Astfel, meniul de 100 de euro, care cuprindea delicatese și băuturi extravagante a fost puțin dezvoltat, spre bucuria nuntașilor: rudele fetei au vrut neapărat să fie și sarmale, bere și țuică de casă. Mai mult, dacă invitații de marcă ai mirelui, care nu au vrut să apară în ziare, cei din partea fetei au fost bucuroși să vorbească cu presa prezentă la fericitul eveniment.

Pare desprinsă dintr-un film de comedie, dar nunta dintre Maria Pricopeasa și Lucian Vizon, un celebru afacerist local, s-a transformat într-un spectacol cu declarații spumoase, iar dansurile rezervate au fost înlocuite cu dansuri săltărețe pe ritmuri de muzică populară.

Petrecerea, al cărei meniu i-a delectat pe invitați cu fântână de ciocolată, tort cu 5 etaje și frigărui cu dovlecei și roșii și cu creveți și ananas, whiskey-uri scumpe și cognac și tequilla, a fost adusă pe o linie mai tradițională de rudele miresei. Acestea au vrut neapărat ”sarmale românești”, care nu erau incluse inițial în meniu, vin de țară, țuică de casă, făcută chiar de tatăl fetei și bere.

”Da’ ce, țuica de la noi nu mai e bună? Ca să-ți dea poftă de mâncare… Iar pe căldurile astea, când suntem ferchezuiți la costum, ca în saună, nu merge și o bere? Să ne simțim și noi așa, în familie, că doar suntem la nuntă? Numai să vezi că berea noastră o să se ducă mai repede decât cognacurile lor”, a explicat, puțin încurcat, tatăl miresei, înainte de mediatizata petrecere.

Cum meniul mai sus menționat nu cuprindea așa delicatese și băuturi tradiționale, verii fetei  au profitat de tradiționalul ”furt al miresei” ca să se poată bucura și ei de petrecere.

Au luat-o pe Maria, au urcat-o în mașină, au plecat spre casa de la țară, aflată la 30 de kilometri de local, unde crescuseră cu toții și au dat iama în beciul casei. Damigenele cu vin așteptau, parcă, aliniate, iar navetele cu bere, pregătite din timp, ”stăteau” și ele cuminți, numai bune să fie urcate în mașină. După ce au luat câteva sticle de țuică veritabilă de prune, au tras repede vin în câteva sticle, au pus și două navete de bere pe bancheta din spate și… duși au fost.

Au ajuns la nuntă și petrecerea a început și pentru ei. S-au răcorit cu bere, au aranjat câte un șpriț, au trecut peste neajunsul de a nu avea și sarmale și toate păreau a intra pe făgașul normal. Toate bune și frumoase, numai că, peste vreo oră de chefuială, mama miresei a întrebat când se întoarce Maria.

De abia atunci nunta s-a transformat într-o adevărată poveste de spus nepoților: în graba de a duce băutură pe sufletul lor la nunta simandicoasă, verii fetei au uitat-o în casa bunicilor.

Mai puțin fericita proaspătă nevastă a fost recuperată repede, dar a avut, oricum, timp berechet să-și amintească toate năzbâtiile din copilărie.