Știți chestia aia cu timpul și locul potrivit? Că nu ești niciodată la…? Ei, bine, luasem pe la începutul anului un bilet la loto pe care credeam că l-am aruncat. Dar NU! L-am găsit. Verific numerele, aveam 5. Bucurie mare. Îl chem pe Victor, vecinul de vizavi (cu el cumpărasem biletul). Am zis să-l iau încet… să nu mă laud așa, din prima, că ieri eram sărac și de mâine voi fi zgârcit.

Vine, mergem pe balcon, nevastă-mea aduce niște poale-n brâu, punem de-o tablă, deschidem o bere…

 ”Ca să udăm câștigul de la loto”, zic eu cu un râs cam suspect… așa…

Ridică sticla să dea noroc și… îi pică fisa. ”Ai câștigat la loto?!”

Se făcuse alb la față. Acum, nu știu dacă de invidie sau din cauza șocului avut la aflarea veștii. Cert e că s-a schimbat dintr-o dată, de-mi venea să o strig pe nevastă-mea să vină să-i ia din mână paharul cu blonda și să-i facă un ceai de tei.

Scot biletul cu numerele încercuite, se uită, ia o gură de bere, dă cu zarul, mută o piesă pe tablă, nu mai zice nimic. Aștept.

Ei bine, ce-mi spune apoi mă face pe mine să fiu alb la față. Aveam 5 numere. Da, fix 5 numere câștigătoare. Avusesem dreptate, doar că… erau cele de joi, iar biletul era pentru duminică.

Mă fac eu alb la față, mi iau o gură de bere, mai dau cu zarul. 6-4. Poartă-n casă. Pe Victor îl apucă râsul.

”N-ai noroc la loto, dar uite că ai la table!”

Și de atunci în fiecare duminică, fie soare, fie vânt. Victor e la mine pe balcon. N-am devenit bogat, dar măcar am dat startul unei tradiții.